
Între sfârșitul lunii februarie și azi, 1 martie, nu s-au întâmplat multe lucruri.
Cele care s-au întâmplat le voi rezuma în citate si fotografii.
- m-am răsfățat cu cele doua volume ale lui Anton Holban , pe care am avut bucuria să le găsesc la un preț mic
- m-am trezit într-o noapte cu bucăți de propoziții în minte, frânturi fără logică (aparent) : Și când vor trece anii să-mi cadă discrepanțele din păr, să mă îmbujoreze solilocvii. Din Platon primul născut.
- Am ascultat mult rock, dubstep și alte genuri de muzică pe care nu le recunosc , dar îmi plac , în special pe guerrilla și pe rockfm .
- m-am îndrăgostit de poezia Anei Blandiana (în special de poezia Dorința – despre care prietena mea a spus că parcă ar fi scrisă de mine și despre mine )

- m-am tuns , pentru că eram hotărâtă demult și am suportat cu vitejie mirările oamenilor și ”condoleanțele” pentru părul pierdut
- am suportat zăpezi care mi-au părut stihiile copilăriei
- am primit un cadou , care nu a ajuns încă la mine – Sunt o babă comunistă (Dan Lungu) , de la Dan al meu
- am cumpărat și dăruit mărțișoare
- iar acum mă bucur de luna care a început , nu pentru simbolistica ei , ci pentru că e o aducere aminte că mai e puțin până la vacanță și că e ultima primăvară sudică

O primăvară fericită , indiferent de motivele pentru care ați așteptat-o !
”Epoleții generației mele / Cine-ar îndrăzni să îi jignească ?” (Ana Blandiana)
Îmbălsămările spiritului sunt neașteptate încercări de supraviețuire. Ne conservăm în pachete sigilate bucăți de copilărie, cioturi de fericire și ne ardem tristețile în butoaie de tablă. Ne place să ne facem buncăre din cărțile citite și trepte către infinit din cărțile necitite. La nevoie , ne zidim între pereți de muzică. Cu toate astea, singurătatea e o monedă ieșită de pe piață, demodată ca o barbă filosofică.
Încercăm să supraviețuim cum știm mai bine.
(Femeia numită Spirit se ghemuiește în pântecul fiecăruia, iar noi o hrănim prin tubulaturi invizibile. Nu-i tăiați cordonul pentru că de una singura nu va supraviețui.)

Hai să ne ștergem ,cu o radieră, picioarele..
Voi începe să desenez pe luna maronie un nou pământ,
Să ne inventăm o viață care nu ne va aparține niciodată.

Prin noroaie
calcă în urmele pașilor mei , să uite cu toții că am fost aici.
Alunecă-ți bluza peste șolduri
și agață-ți mâinile în ale mele coaste.
Călcâiul meu va sângera mereu , dar asta nu ma va opri,
Nici marea , nici tânguielile calde de iunie …
Aici totul se transformă în note muzicale ,
în jazz-ul pe care nu l-am ascultat de ajuns,
în rock-ul ce nu m-a îmbrațișat destul
și în folk-ul ce mă va înșela curând…
Mi-e mai adio ca niciodată și simt cum se curbează rugăciunile în mine..
Nu voi uita nicicând de tine , de nopți glaciale și scânteile de marmură.
Hai să ne modelăm , din apusul celorlalți , un soare nou.
Lipește-l în locul gol de pe tavan , în spărtura din care mereu plouă,
Din care mereu șuieră vântul și va fi cald din nou.
Ascultă. E ultimul tren ce va mai scârțâii în gara mea,
de mâine iau tranvaiul.
Oficial de azi sunt în vacanța. Nu cred sa revin până după 16 ianuarie.
Sărbători fericite cititorilor și un an nou plin de lecturi, bucurii si liniște tuturor.
Trebuie să îi fac reclamă , o asemenea scriere se găsește destul de rar , iar subiectul … ei bine , subiectul mă emoționează.
Pentru că mă regăsesc aici, pentru că am găsit un iubit căruia îi place să ”date a girl who reads” și care mai scrie din când în când , într-o agendă verde, despre visurile , idealurile și tristețile ei.
Merită citit !
Bucurați-vă de el !
Pe scurt !
O nouă pagină , creată de subsemnata, pentru blogerii din Tg – Jiu , pentru promovarea blogurilor lor și pentru a cunoaște câți mai mulți oameni talentați.
Cei din Tg-Jiu care au un blog propriu sunt invitați să ni se alăture(sunt acceptate și recomandări din partea prietenilor celor care au blog și sunt din Tg-Jiu ) , cei care nu au blog sau nu sunt din Tg-Jiu( sau nu au nici blog și nici nu sunt din Tg Jiu) sunt invitați să comenteze, să dea like-uri si sa viziteze blogurile celor prezentați.
Pentru a accesa pagina prezentată apăsați aici.
O seară plăcută!
Îmi zvâcnește revoluția pe buze,
Iar în păr am fir de plumb.
Pumnul strâns păstrează-n el speranța,
Frâiele unui destin neînvins.
Tălpile voastre îmi mângâie fața,
E sacrificiul meu,n-aveți cum înțelege.
(Un semi-automat răsuflă greu ,
S-a înecat în pulsul de student.)
Îmi urlu disperarea, în abur de ”decembre”
Ce-am căpătat-o prin sărut de la trecutul meu.
”Jos comunismul ! ”
Izbitu-ma în piept a lui chemare
ș-aștept să mă mai cheme să-l ucid.
E tristă zăpada , sunt tristă și eu
Că am făcut din pocnet de cartuș un șlagăr,
Dar cine să m-asculte, că m-am născut recent
Pe patima acestor vremuri mute.
Din sânge și cristale , păstrați sub praf de glonț
S-au plămădit eroi de iarnă
și-acum că-i ”vară”
s-au topit.
Oare-o să vină iară?
Din vină și din strigăt de-ajutor ?
Cu pieptul gol, cu demnitatea noastră…
Frumoși studenți cu pumnii strânși ,
Cu mintea vie , purtați cu voi
Un ideal și-un tricolor.
Sper să nu mi se înțeleagă greșit trăirile.Sunt doar o tânără de 18 ani cu visuri și idealuri multe. Da, încă mai crede că se poate schimba ceva .. (nu ”cineva”). Puțin câte puțin.
E decembrie, bucurați-vă, dar înainte amintiți-vă, voi cei care ați fost acolo.
Azi am dus o luptă împotriva conștiinței mele în încercarea de a mă adapta, de a mă integra. A învins moralitatea. Pot spune că ăsta e cadoul meu pentru ziua de mâine , pentru țara mea . Ceva mic, simbolic , într-o mare de indiferență, mârlănie și dispreț.
Schimbarea trebuie să înceapă de undeva , de ce nu din mine ?
O seară plăcută…
Împotrivirile ființei nasc pulberi de zgârciuri și oase.



Bloguieşte pe WordPress.com. Theme: Nishita by Brajeshwar. Fonts on this blog.