Manifestul unei tinere (pentru trezire)
Îmi zvâcnește revoluția pe buze,
Iar în păr am fir de plumb.
Pumnul strâns păstrează-n el speranța,
Frâiele unui destin neînvins.
Tălpile voastre îmi mângâie fața,
E sacrificiul meu,n-aveți cum înțelege.
(Un semi-automat răsuflă greu ,
S-a înecat în pulsul de student.)
Îmi urlu disperarea, în abur de ”decembre”
Ce-am căpătat-o prin sărut de la trecutul meu.
”Jos comunismul ! ”
Izbitu-ma în piept a lui chemare
ș-aștept să mă mai cheme să-l ucid.
E tristă zăpada , sunt tristă și eu
Că am făcut din pocnet de cartuș un șlagăr,
Dar cine să m-asculte, că m-am născut recent
Pe patima acestor vremuri mute.
Din sânge și cristale , păstrați sub praf de glonț
S-au plămădit eroi de iarnă
și-acum că-i ”vară”
s-au topit.
Oare-o să vină iară?
Din vină și din strigăt de-ajutor ?
Cu pieptul gol, cu demnitatea noastră…
Frumoși studenți cu pumnii strânși ,
Cu mintea vie , purtați cu voi
Un ideal și-un tricolor.
Sper să nu mi se înțeleagă greșit trăirile.Sunt doar o tânără de 18 ani cu visuri și idealuri multe. Da, încă mai crede că se poate schimba ceva .. (nu ”cineva”). Puțin câte puțin.
E decembrie, bucurați-vă, dar înainte amintiți-vă, voi cei care ați fost acolo.
aveam 13 ani la revolutie, am crezut atunci, cu mintea de copil, ca lumea a inceput din nou, in acel decembrie- poate o sa-ti arat intr-o zi ce am scris in jurnal in ziua aia de 22 decembrie. Numai ca tu aici, cumulezi doua lucruri diferite- revolutia – 1989 si piata universitatii din mai -iunie 1990
Probabil te referi la melodii, nu ? Pentru mine se leaga de aceeasi perioada. Eu nu eram nascuta atunci , asa ca nu am asistat la niciun eveniment nici din ’89 nici din ’90, dar pentru mine se leaga de solidaritate , de libertate, de impotrivire.